Cum îngrijești un pui de câine în primele luni

Primele luni cu un pui sunt frumoase și obositoare în egală măsură. Se rod papucii, se ronțăie colțul covorului, iar noaptea abia pe la trei se face liniște. Vestea bună e că exact în perioada asta, până pe la patru–cinci luni, se așază aproape tot ce contează mai târziu: sănătatea, comportamentul și încrederea lui în oameni. Mai jos ai, pe scurt, ce facem noi la cabinet și ce ai de făcut tu acasă.

Primele zile: mai puțin înseamnă mai bine

Un pui care tocmai a fost despărțit de mamă și de frați are nevoie de câteva zile de liniște, nu de vizite. Lasă-l să exploreze casa în ritmul lui, dă-i un culcuș într-un colț ferit de curent și de trecere, și păstrează câteva zile aceeași hrană pe care o primea de la crescător sau de la adăpost. Schimbarea bruscă de mâncare, peste stresul mutării, se termină aproape sigur cu diaree.

Dacă vrei să treci la altă hrană, fă-o treptat, în șapte–zece zile: amesteci puțin din cea nouă în cea veche și crești proporția zi de zi.

Programează prima consultație în primele zile de la adopție, chiar dacă puiul pare perfect sănătos. La un control amănunțit se văd lucruri care acasă trec neobservate: un suflu cardiac, o hernie ombilicală, o infecție cu paraziți, o problemă de dentiție.

Deparazitarea vine înaintea vaccinării

Aproape toți puii se nasc cu paraziți intestinali sau îi iau prin laptele mamei. De aceea deparazitarea internă se începe devreme, de la 4–5 săptămâni, și se repetă înainte de fiecare vaccin. Motivul e simplu: un organism ocupat cu o infestație parazitară nu construiește un răspuns imun bun la vaccin.

După ce se încheie schema de vaccinare, deparazitarea internă continuă lunar până la 6 luni, apoi la 3–4 luni pentru tot restul vieții. Doza se calculează după greutate, iar la vârsta asta puiul crește de la o săptămână la alta — de aceea îl cântărim de fiecare dată, nu mergem pe ochi.

Schema de vaccinare, pas cu pas

Anticorpii primiți de la mamă scad în jurul vârstei de 6–8 săptămâni. Din acel moment puiul rămâne descoperit, iar vaccinurile se fac în serie, la interval de 2–3 săptămâni, pentru că un singur vaccin nu e suficient:

• 6–8 săptămâni — primul vaccin, împotriva parvovirozei și jigodiei
• 8–10 săptămâni — se repetă
• 10–12 săptămâni — vaccin polivalent (DHPPi + leptospiroză)
• 12–14 săptămâni — rapelul polivalent și vaccinul antirabic, obligatoriu prin lege în România

Apoi se face un rapel anual, care acoperă toate componentele. Până la ultimul vaccin din serie, puiul nu e complet protejat — evită parcurile de câini, zonele unde se adună mulți câini fără stăpân și contactul cu animale despre care nu știi dacă sunt vaccinate.

Microciparea nu e opțională

În România, orice câine cu stăpân trebuie microcipat și înregistrat în RECS — Registrul de Evidență a Câinilor cu Stăpân. Termenul legal e de maximum 4 luni de la fătare, iar dacă ai adoptat sau ai cumpărat puiul, ai 30 de zile de la momentul preluării. Amenzile pentru neconformare pornesc de la 5.000 de lei.

Dincolo de obligația legală, cipul e singurul lucru care aduce înapoi acasă un câine pierdut. Zgarda se rupe, medalionul se pierde, cipul rămâne. Se pune în câteva secunde, sub piele, în zona gâtului — puiul reacționează cam ca la o injecție obișnuită.

Tot atunci deschidem și carnetul de sănătate, unde se trec toate vaccinurile și deparazitările. Ține-l undeva la vedere: îți va fi cerut la fiecare vizită, la pensiune, la școala de dresaj și obligatoriu dacă ieși din țară.

Socializarea: fereastra care nu se mai deschide

Aici e partea pe care o ratează cei mai mulți stăpâni. Perioada în care un pui învață că lumea e un loc sigur ține între 3 și 14 săptămâni — după aceea, curiozitatea e înlocuită treptat de precauție, iar ce nu a cunoscut până atunci are șanse mari să-l sperie toată viața.

Problema e că fereastra asta se închide chiar înainte să se termine schema de vaccinare. Recomandarea specialiștilor în comportament animal e clară: nu ține puiul închis în casă până la ultimul vaccin, ci socializează-l în siguranță. Practic:

• invită oameni acasă — bărbați, copii, persoane cu pălărie, cu barbă, cu umbrelă
• obișnuiește-l cu zgomotele casei: aspirator, mașină de spălat, sonerie, televizor
• plimbă-l în brațe prin oraș, ca să vadă mașini și biciclete fără să atingă solul
• lasă-l să se joace cu câini adulți despre care știi sigur că sunt vaccinați și echilibrați
• atinge-i zilnic lăbuțele, urechile și gura, ca examinarea de mai târziu să nu fie o luptă

Fiecare experiență nouă trebuie să fie scurtă și plăcută. Dacă puiul se retrage, tremură sau refuză să se apropie, ai mers prea departe — te oprești și reiei altă dată, mai blând.

Mesele și greutatea

Un pui mănâncă puțin și des, pentru că stomacul lui e mic, iar consumul de energie e uriaș. Ca reper: până la 3–4 luni, patru mese pe zi; între 4 și 6 luni, trei mese; după 6 luni, două mese pe zi, dimineața și seara.

Alege o hrană formulată special pentru pui — are alt raport de calciu, fosfor și proteină față de cea pentru adulți, iar la rasele mari raportul ăsta chiar decide cum se dezvoltă articulațiile. Apă proaspătă permanent. Fără oase fierte, fără ciocolată, fără struguri, ceapă sau usturoi, fără resturi de la masă „doar un pic".

Cântărește-l săptămânal și notează undeva. O curbă de creștere care se aplatizează brusc e adesea primul semn că ceva nu e în regulă, cu mult înainte să se vadă altceva.

Când suni medicul fără să mai aștepți

La un pui, lucrurile se pot deteriora în câteva ore, nu în câteva zile — un cățel de două luni cu diaree se deshidratează mult mai repede decât un adult. Sună imediat dacă apare:

• diaree cu sânge sau cu miros puternic, mai ales însoțită de vomă — poate fi parvoviroză
• vomă repetată sau refuz total al hranei mai mult de 12–24 de ore
• apatie: stă într-un colț, nu răspunde la joacă, nu ridică capul
• respirație grea, tuse insistentă, secreții la ochi sau la nas
• burtă umflată și tare
• tremurături sau mers nesigur

Mai bine un telefon în plus decât unul prea târziu. La cabinet preferăm de fiecare dată să ne uităm la un pui care se dovedește sănătos, decât să vedem unul adus la trei zile după ce au început simptomele.

Pe scurt

Primele luni cer răbdare și puțină organizare: deparazitare înainte de fiecare vaccin, seria completă de vaccinuri până la 14 săptămâni, microcip și RECS până la 4 luni, socializare intensă cât timp fereastra e deschisă, mese dese și hrană pentru pui. Restul — papucii roși și nopțile scurte — trec de la sine.